Cum magia sarbatorilor la mine functioneaza si dragii de voi mi-ati transmit numai ganduri frumoase si idei de lectura, vreau sa va povestesc cum am inceput eu sa scriu o poveste cu ceva timp in urma, pentru copilul meu, cu zane si spiridusi, elfi care danseaza :) si ajung in mesaje e-mail sau pe mesenger direct din Tara Minunilor.
Povestea avea nevoie doar de o poza si devenea personalizata, pe numele si gustul copilului.
A ramas in stadiu de proiect povestea pentru ca in fiecare seara inventam altceva, de aceea si blogul meu acum se cheama nesfarsit, inaintand mai am cate ceva de scris, de citit si descoperit.
Deci, a fost odata ca niciodata si dupa formula magica apare o imagine.
Citez:
„Odata ca niciodata am fost eu, umblând prin casa ca un leu în cusca.
Eram bolnava, asta era sigur, dar nu reuseam sa înteleg ce anume aveam. Nu mi se întâmplase nimic deosebit, nimic iesit din comun. Atunci ce era cu nelinistea aceea fara motiv, cu acel du-te-vino, de parca as fi cautat un lucru si nu-l gaseam, cu acea senzatie ca ceva, nu se stie ce, ma presa. Nu pricepeam nimic. Nu-mi mai aduc aminte cum de mi-a trecut prin minte sa inventez o poveste.
Am inventat o poveste plina de personaje: erau acolo si Printesa Luminii si Printul Întunericului, care se iubeau grozav, dar, fiind din doua împaratii incompatibile, nu era chip sa-si poata uni vietile ...
Pe atunci eram înca o fetita, nu faceam parte dintre "lucratorii" din domeniul psihologiei, nu stiam nimic despre simbolism si arhetipuri, dar îmi amintesc bine emotiile pe care mi le-a trezit acea incursiune în imaginar.
Basmul meu se oprea în împrejurari dramatice si nu gasea nici o rezolvare: o iubire nefericita, imposibilitatea de a o împlini, imposibilitatea celor doi de a se uita unul pe altul, de a se desparti, de a se elibera ... Ce mai, o adevarata tragedie! Era în acelasi timp o situatie destul de caraghioasa si de paradoxala: s-ar fi zis ca pentru mine, în dupa-amiaza aceea obisnuita de început de vara, sa rezolv povestea Printului Intunericului si a Printesei Luminii devenise o chestiune de viata si de moarte! Nu vedeam de ce trebuia sa-mi pese asa de tare, dar ma simteam atât de implicata în povestea cu pricina, încât am trecut prin ceasuri întregi de chinuri emotionale în cautarea unei încheieri fericite a basmului meu.
Solutia a venit când se facuse seara: o rezolvare deplina, permanenta, care îi lasa pe toti linistiti la locul lor, bine aranjati în noua lor pozitie.
Iar eu, cu sufletul împacat al celui care a dus la bun sfârsit cine stie ce fapta eroica, m-am dus în pace la culcare".
Este vorba de un citat din cartea „CUM SA TE VINDECI CU O POVESTE” in care un psihoterapeut specializat in medicina psihosomatica, Paola Santagostino foloseste un tratament mai putin obisnuit, dar eficient: pacientii ei trebuie sa inventeze un basm, dând chip unor procese interioare profunde, care in viata de zi cu zi nu sunt constientizate.
Imaginarul si imaginatia devin astfel instrumente terapeutice si pot fi utilizate in vindecarea tulburarilor emotionale, dar si fizice.
Terapeutului aceasta metoda ii permite sa înteleaga dinamica interioara a pacientului, iar acesta din urma învata sa descifreze realitatea nu doar conform schemei logice, ci si dintr-o perspectiva creativa.
Pe lânga informatiile ce privesc psihanaliza, basmul si exemplele clinice, sunt oferite sugestii pentru folosirea povestii despre sine fara ajutorul unui specialist.
O carte, asadar,cu miza dubla: detasarea de schemele mentale rationale, care nu întotdeauna sunt productive si gasirea unor solutii pe cale intuitiva.
Din ciclul "mai tare ca diamantul" mi-a iesit in cale "Puterea magica a mintii" o carticica plina de secrete :)unde descopar cele sapte puteri magice:
-puterea de gandi, puterea de a iubi, puterea dorintei, puterea imaginatiei, puterea planificarii, puterea crearii, puterea alegerii alternativelor
Cele noua alternative:
-alege sa iubesti in loc sa urasti,
-alege sa razi in loc sa plangi,
-alege sa creezi in loc sa distrugi,
-alege sa perseverezi in loc sa renunti,
-alege sa lauzi in loc sa barfesti,
-alege sa vindeci in loc sa ranesti,
-alege sa dai in loc sa primesti,
-alege sa actionezi in loc sa astepti,
-alege sa traiesti in loc sa mori.
si infinit de posibilitati: unde-i ura-seamana iubire, unde-i jignire-iertare,
unde-i indoiala-credinta, unde-i disperare-nadejde, unde-i intuneric-lumina
unde-i tristete-bucurie
Indata postez :)
4 comentarii:
Sigur voi cauta cartea! Mai ales ca eu "am un feeling" pentru tot ceea ce tine de psihologie si psihoterapie, in special metode neconventionale!
Si, dealtfel traba cu povestile nu e chiar noua. Jung a spus ca subconstientul omului e plin de "basme", adica, informatiile sunt codificate acolo sub forma simbolica si mitologica (dovada visele!). Totul e sa le scoti la iveala!
Te pup, multumesc pentru recomandare, si sa ai o duminica frumoasa, iin ciuda ploii!:)
De ce nu pui postarea si pe weblog? Acolo e mai multa "miscare", si poate ar fi mai multi interesati de subiect.
Pup
Bau, mi-ai raspuns in timp ce mai scriam cate ceva :) o sa postez si pe weblog dupa aceea.
si ploua intruna
Florina eu inventam povesti de nevoie, sa adoarma copilul!
Habar n-aveam de simbolistica si codificari, altfel imi puneam si eu mintea la contributie sa inventez un print calare pe un cal alb care purta in mana o faclie :)
Cartea are cateva cazuri practice cu interpretari, e dificil totusi sa ceri pacientului o poveste.
Facem schimb de ploi? a mea e mai frumoasa
Trimiteți un comentariu