de Magda Isanos
...
Copacii goi mi s-au parut incantatori -
Parca-as fi vrut sa-i strang în brate
sa-i sarut (trecusem pana-atunci de-atatea ori
pe langa ei si nici nu i-am vazut)
Iar ceru-albastru, vag, nedefinit
(ca rochiile care ies la spalat),
cu capul dat pe spate l-am privit
si l-am gasit de-a dreptul minunat.
Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar
erau asa de-albastri, delicati -ca niste firmituri
lasate-n dar de primavara,printre pomi-ntunecati.
M-am aplecat cu inima batând,
dar când era sa-i rup, nici eu nu stiu
de ce si cum, dar mi-a venit în gând
ca pentru ei paharu-i un sicriu.
Si m-am întors spre casa mai agale,
c-o oboseala fericita-n pasi,
iar daca mainile-mi erau la fel de goale,
în schimb aveam în suflet toporasi.
2 comentarii:
Minunate poeziile clasice! La început, am crezut că e scrisă de tine. Stilul se potrivea!:)
Ti-au placut toporasii!
stiam eu ca n-aveai cum sa nu-i observi
stilul meu? ce-am facut Doamne cu el
Maine trebuie sa infloreasca zarzarii, vineri am sedinta :) ma pregatesc si eu :))
Trimiteți un comentariu