„Lumea era atât de recentă, încât multe lucruri nici nu aveau încă nume, iar pentru a le deosebi trebuia să le arăţi cu degetul. Era într-adevăr un sat fericit: nimeni nu avea peste treizeci de ani, nimeni nu murise încă.”
Un veac de singuratate-Gabriel Garcia Marquez
există drumuri între noi şi undeva
o insulă a delfinilor
există veacuri nostalgii
un loc unde moartea refuză să se despartă de viaţă
există un cătun izolat de restul lumii şi câteva case de lut
un microcosm departe de dezlănţuirea stihiilor pământului
există expresia singurătăţii pe un chip de lut
la marginea unui rău multe lucruri fără nume
dacă există toate acestea
există şi drumul mai departe
este important ca oamenii să-şi amintească propria istorie inainte de a merge mai departe
4 comentarii:
Depinde de noi ce lasam urmasilor.
Intr-adevar, trebuie sa ne cunoastem trecutul pentru a putea merge mai departe. Uneori refuzam sa ne uitam in urma de teama sa nu ne ajunga.
e lucrul cel mai important
acolo sunt radacinile
doar acceptandu-l facem pasul mai departe
Ma uimesti cu avalansa de poze, sunt locuri noi despre care aflu.
Nici la Tihuta n-am ajuns, nici la MM lasa lasa ma ascund eu undeva candva
te astept cu drag pe aici.
Minunat fragment! Iar cu finalul sunt de acord în totalitate! Întotdeauna trebuie să îţi aminteşti trecutul, să îi extragi "seva", pentru a putea merge mai departe în mod just. Altfel, rişti să repeţi aceleaşi greşeli...
Pup, şi noapte-bună!
Trimiteți un comentariu