incognito în valea plângerii
o fărâmă de suflet, ultimul ţipăt şi zbaterea
modelaj din pământ inimă cer minte
vibrează nepăsător
ultima amprentă poartă un strigăt, vocea ta expresivo
îmi acopăr cu mâinile urechile, urc bâjbâind
descopăr aripi tăcute în Santa Fe
vorbeşte-mi!
şi a răspuns tunetul
alungă-mă a replicat ploaia dintr-o parte în alta de cer
atinge-mă!
a strălucit steaua singuratică în noapte
arată-mi-te! şi s-a născut viaţa dar nimeni n-a văzut miracolul
m-am aplecat să culeg
îngerii şi mi-am văzut mai departe de drum
Duo
4 comentarii:
foarte frumos, plin de sensibilitate...
Hai să culegem îngerii!:) Se pare că tu ştii unde să-i găseşti!:) Eu mai dau greş uneori...:)
Foarte frumoasă, oricum, şi plină de simţire! Se pare că există un izvor al inspiraţiei!:)
Pup!
Multumesc, Denisia
te astept in Santa Fe nu stiu de unde, nu stiu de ce
Florina, s-au ascuns in scorbura unui copac.
Izvorul e undeva la limita intre incertitudine, neintelegerea unei alte lumi si descoperirea miracolului, a vietii de dupa
care vine starea de liniste
Simplu: asta e, am avut si experienta asta, sunt mai bogata
3,6,7,8 :)
Trimiteți un comentariu