În nopţile mele se plimbă trubadurii pe stradă
pe urmele paşilor tăi a crescut iarbă
un dans anglo saxon în acorduri de ceară
nu vreau să ştiu pe valea Rinului ce se poartă
s-ar putea să te numesc blur să mă numeşti apă
cum ar fi să îţi tresalte căderile
ceaţa să te învăluie pastel
să adormim pe rând câte unul
cineva să ţină căderea din urmă
apele trec cu certitudinea că poţi sta liniştit
până la următoarea împrimăvărare
copacii împletesc salbe furate din stele
una şi încă una pe fruntea de nori
din depărtare vin doi cocori
incantaţie lor
braţele noastre în balans două culori deghizate pe stradă
în nopţile mele Emma dansează
edit: n-am să scriu de cutremure,cum spuneam
dansează pământul
copacii sunt la locul lor
gata linişte poveste parcă a fost luni azi
2 comentarii:
Ce bine sa se plimbe trubadurii! Chiar dacă sunt mai moderni!:) Lasă, că eşti tu clasică pentru toţi trubadurii la un loc!:)
Frumos mai visezi, din când în când...Bine că visele rămân "de bază", pentru toată lumea!:)
Te pup, şi vise cât mai frumoase seara asta!
sa se plimbe dar sa stiu si eu, doar e strada noastra
daca n-as evada din cand in cand cine stie
mai am :) se schimba perimetrul
Trimiteți un comentariu