Trecuse ceva timp de când nu ne văzusem. Pe vremea aceea eram tineri, nu credeam în coincidenţe, astăzi se întâmplă, trebuie să cred.
Copacul se înălţa falnic la două alei distanţă, înflorit aşa cum îl lăsasem doar că pe un nou tărâm, îngerii nu îl aflaseră.
Păşeam încet, vântul ducea cu el aceeaşi mireasmă şi câteva petale de flori.
În timp ce sunam la poartă o voce îmi răspunde curioasă. Ai ştiut tu de undeva, am uitat să te sun, la ora două urma să ne întâlnim.
Am depănat amintiri în timp ce înaintam pe alee.
Păşeam pe acelaşi drum nesfârşit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu