în lume suntem prizonieri
ne recreem din câteva experienţe comune
încercând să aruncăm armele
în timp ce devenim contrariaţi de noi înşine
pe o frecvenţă similară durerii
continuând dialogul intern al unor gânduri care se ating
cu mâinile goale să se ducă corpul durere adormit în
andante allegro
e o dramă acolo, în lume, dacă nu eşti atent poţi aluneca
şchiopătând mai poţi să opreşti ciclul emoţiilor negative
adunarea unei fericiri cu alta
nu are nimic din rămăşiţa de altădată
devii empatic cu tot ce s-a scris
şi adaugi o nouă lumină care n-are apus, n-are sfârşit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu