la răscruce de vânturi calea aleasă se închină
începutului de mai cu frisoane de nopţi
în care te credeai nemuritor.
aprinzi calea ignorată la troiţă să se risipească vânturile,
să-ţi răsară un cânt bizantin învăluit de adâncuri adormite pe veci
calea aleasă se deşteaptă asemeni păpădiilor
dimineţi în care îţi atingi ploile
pansamente sterile tamponând zorile
neostenite culori alb-verde, renăscute dimineţi cu alţi ochi
sau poate doar plimbările du-te-vino pe acelaşi drum
îngerul de ipsos a căzut peste braţul care şovăie
pe malul lacului o monedă găurită drept răsplată
aşteaptă! un copil îţi face semn să urmezi cărarea fără indicatoare
care duce în acelaşi loc
însă mulţimea toată se îndreaptă spre apus
4 comentarii:
Ei, mulţimea asta, căreia îi place apusul!:) Sau, nu-i place, dar nu ştie alt drum...Vezi, de aceea noi trebuie să fim deschizătoare de drumuri înspre răsărit!:)
Văd că poemele încă mai freamătă prin tine, le scoate primăvara la iveală! E semn bun, poet mai scoate şi altele...
Pup!
Multumesc Florina
dimineti de mai chiar daca :)
multimea "priculicilor" asteapta
am intalnit cuvantul la Paler
(priculici-spiridus negativ)
Ai ajuns pe faleza? vreau sa stiu
Încă nu, din păcate! Am ajuns, în schimb, într-un parc minunat, plin de verdeaţă ca în poveşti!
bine asa :)
eu nici macar
ploua, e frig zi de lectura
teritoriu marginit
de doua ori mai tanar zi de 2 mai
ajungi poate si la
O zi verde!
imi spui o poveste? stateam asa si ma gandeam cat ai scris in ultima vreme.ce mai
Trimiteți un comentariu