Nu, acum tu eşti doar o picătură oglindită într-o pietricică
pe care scriu visele slăbiciuni
mă voi duce la locul unde trec anotimpurile
preţ de o singurătate
poate te voi zări
nu pentru toţi există cer şi trecătoarea Domnului
în ziua când oamenii aşteaptă vii
pădurea îşi începe rostul împreună cu tine
există anotimp pentru un drum al viselor
rămâi în picioare, numai copacii mor
eu nu îndrăznesc să-mi amintesc şansa
poate doar
stropul acela care scrie în oceanul imens
o picătură a sufletului
Amurgul Vietii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu