aproape de cer

I
cabanierul de pe Toaca e singurul care aşteaptă
pe cineva să-i aducă veşti din vârful cu dor
niciun cer pe aproape e doar pământ care arde
mai sus pe Dochia un trecător

II
la şapte ani mă învăţa să pictez aripi
la zece încercam deja primul zbor
nicio iubire nu e atât de mare
astăzi copilul din tine strigă mereu
că e liber

III
trece vaporaşul purtând o povară de vorbe
în rucsac câteva amintiri prăfuite
te uiţi cum vin apele înapoi purtând o multime de vise
copilul din tine strigă iarăşi
sunt liber

IV
în unele dimineţi miroase a sânzâiene
în altele câmpul e gol
norii n-aduc nicio veste
doar copilul cu braţele întinse
o cascadă care duruie
aproape de cer