îl zăreşti în zborul păsării de pe cer
visul tău îl cunoşti atât de bine, e al tău
noi iubim aşa cum nici nu visăm uneori
te temi pentru el să nu sufere tare şi atunci îi dai drumul
altfel braţele tale l-ar ţine captiv pentru totdeauna şi n-ar fi bine
e un copil acolo, interior care zboară
primele cuvinte abia acum le învaţă crengi, aripi, păsări, flori
o lume construită doar pentru el
se bucură când zorile îi dau bineţe
copilul care a plâns, a râs deseori
a căzut, s-a ridicat şi a mers mai departe
la locul unde lacrimile sunt aripi de dor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu