balada veştilor din ploi sună a monotonie ştii bine
ploile nu te-au impresionat niciodată
veştile scrise cu condeiul pe inima ta de cerneală s-au risipit
odată cu vântul
poţi să fii un cuvânt care nu termină povestea decât atunci când pleoapele se închid
sau poţi să fii un pirat blând care va trebui să plece fără corabie, în derivă
cu aripi de îngeri în gând
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu