paşaport către cer

în culorile vântului
văzusem scânteia care conduce fiinţele spre ieşirea din regatul lipsei de încredere
această lumină a dat naştere miliardelor de flori şi păsări
esenţa universului a rămas astfel întreagă, pură, nealterată
voiam să-i dau un nume planetei, locuitorilor ei
acolo unde veneau cei mai puţin binecuvântaţi de soartă
să se închine speranţei
n-am găsit cuvântul în inima întunericului, poate nu am căutat nume
cu toate că ştim locul în care se află scânteia divină
deseori căutăm paşaportul către cer