cu lumină să scrii, în lumină rămâi
aidoma actorului ce caută îngerul mut din lucrurile ascunse,
cu sunete vii deapănă amintiri care sfâşie
Se închide în urmă un vis.
-Ce caută Dumnezeu la mine? te întrebi şi îngerul răspunde:
-Iubire, Dumnezeu iubeşte drumul neparcurs, îţi vindecă rănile şi timpul.
A fugit din gândul meu până şi copacul ce mă ţinea dreaptă pe linia unde
universul se bucura că eşti şi eu împreună că sunt
mă opresc şi închid ochii, umbrele încep să tremure
trec îngerii muţi mai departe
le fac un semn să nu sperie păsările care şi-au făcut cuib la tine în inimă.
Străine,
o să celebrez uitarea în ochii tăi, acolo s-au ascuns atâtea lumi ciudate.
Nu poţi să mă duci nicăieri, într-o lume nenăscută încă n-am ce căuta
aş putea visa o veşnicie însă rămân asemeni îngerului mut.
2 comentarii:
Poate chiar eşti un înger, dar trebuie să ştii când să fii mut, şi când nu...:)
Văd că nu ţi-ai pierdut îndemânarea poetică!
Nuu, eu cautam ingerul mut si a venit seara tarziu, intr-o zi de noiembrie.
Am adaugat imaginea dupa ce mi-a dat un "citat" din tacere :)
indemanari de duminica
O zi frumoasa sa ai!
Trimiteți un comentariu