Povestea firului de iarba

-repovestită

În căsuţa minunată exista un cufăr vechi de pe vremea când toţi copii erau mici mici şi încăpeau în el să se joace, iar adulţii mari mari n-aveau timp să inventeze poveşti.
Ei bine,în cufărul acesta îngrămădisem eu o poveste pentru ca nimeni să n-o găsească.

Pe vremuri, demult, un fir de iarbă visa că atrage universul, pentru că el ştia că şi în lumea plantelor există Legea Atracţiei, doar e lege universal-valabilă pentru multe universuri.
În această lume se născuse un fir de iarbă care voia să se transforme în altceva, într-o zi de vară după o ploaie într-un dans al Pământului pe o vale a Plângerii.
Firişorul de iarbă era cu totul altfel decât aţi întâlnit voi până acum pe drumul firelor, era un fir de iarbă dintr-o poveste adevărată.
Firul nostru de iarbă a început să gândească, a devenit Gânditor de pierde-vară, un expert aşa peste celelalte firişoare, cel mai mare visător gânditor din câţi existaseră vreodată pe pământ, se putea crede că locul lui era în altă lume.
Fraţii lui mai mici nu voiau să gândească şi mort-copt el trebuia să facă acest lucru pentru toţi.
Fusese nominalizat la sfârşit de semestru pe lista gânditorilor învăţăcei, avea şi diplomă de îndrăzneţ în ale viselor, "leader de vise " în anul 2007.
Ţinea foarte mult la această diplomă.
Trecuse vara, apoi trecu şi iarna, veni anul următor şi firul de iarbă la fel cum îl ştiţi, visa dis-de-dimineaţă până seara târziu, uneori îl prindea miezul nopţii cu atâtea vise pe cap.

Începu anul 2009 existând în aceeaşi locaţie,15 grade înclinat spre pământ şi la ceva distanţă de cer.Puteţi să calculaţi.
-Ce mic sunt eu şi universu-i aşa de mare, pot să mă aşez la picioarele sale şi să dorm până vine ploaia.
-Să dormi? n-ai voie, du-te şi visează.
Se duse cale de doi kilometri distanţă, se şi întoarse în bătaia vântului.
Dacă aş putea să prind universul acesta mare, să-l trag de-o mâneca, să-l aduc în sufleţelul meu de fir de iarbă poate ar mai încolţi câteva fire, eu voi căpăta puteri înzecite şi voi răzbate până la Cer.
Ba nu! până în Pădure aş merge şi dincolo de existenţa mea de Fir de iarbă m-aş transforma în Copăcel, povestea codrului mă va zări şi eu voi deveni personaj în altă poveste mai mare şi mai adevărată decât asta în care m-am născut.
Soarele mă va încălzi un pic iar eu firicel născut după ploaie mă voi numi Copac adevărat plin cu învăţăminte.
Pe o creangă aş agăţa matematica, pe alta engleza distractivă, o crenguţă va fi destinată pentru jocul de-a vacanţa, iar lectura suplimentară va rămâne sus atârnată ca o steluţă.
Cum să ducă toate acestea în cârcă un firicel de iarbă? Nu sunt cam multe? voi ce credeţi?
Mmm, poate că nu-mi trebuie atâtea să ajung şi eu acolo un copăcel.
Mi-e de ajuns să privesc la cele şapte minuni, apoi să adorm cu cartea sub cap, să adun şi eu odată toate firele de iarbă din visul asta al meu să le pun într-un ulcior şi să multiplic primăvara.
Deodată se trezi lângă fraţii săi, fire la fel de plăpânde şi visătoare care-şi doreau doar să fie, fire verzi de iarbă.
De aici s-a născut expresia "baţi câmpii - găseşti fire de iarbă"

şi muuuuuulte poveşti