"Îţi voi spune ce înseamnă tăcerea unei câmpii verzi,
unde nimic nu poate ajunge la tine decât
ce merită cu adevărat să ajungă la tine:
echilibrul,
liniştea dintr-un ocean de comunicare,
pacea;
acea mîngâiere blândă pe care-o simţim
numai când suntem deschişi către ea.
Cântecul păsărilor purta un mesaj
de dulceaţă şi Iubire şi Viaţă,
Viaţa însăşi era captată şi dată
într-un suprem act de Iubire extatic.
Aceasta n-a fost numai comunicare teoretică,
a fost o vibrare la unison între un Mine şi-un Tine,
o chemare în tăcere, propria salvare,
un a da şi a primi din abundenţă,
însă dinspre Sine şi nu din cauza Sinelui.
Nimic nu era planificat sau prestabilit între Mine şi Tine,
această aventură către a trăi era Viaţa însăşi
nu pentru viaţă, nu pentru ceva, pur şi simplu Era,
Era gloria intangibilităţii.
Frumoasă a fost noaptea aceea;
un vânt proaspăt sufla, nu prea tare,marea era întunecată
şi memoria ta vie evoca dragostea mea,
nu era o dragoste banală,era o naştere,
lăsam în voie o parte din mine să devină Una cu noaptea
care avea să mă întărească până în ziua următoare.
Atunci vei vedea deşteptarea."
din Amintirile sufletului, Carlos Warter
Un comentariu:
Minunată partea asta cu tăcerea, am "cules-o" şi eu demult, cu ani în urmă, în caietul meu de citate şi amintiri.
Dacă am tăcea mai mult, ne-am auzi mai bine...Mă refer şi la ceea ce se întâmplă actualmente în ţară, unde toţi vorbesc, şi nimeni nu ascultă.
Te sărut, şi mulţumesc pentru linişte!
Trimiteți un comentariu