Pagini

luni, 10 mai 2010

tacerea unei campii

"Îţi voi spune ce înseamnă tăcerea unei câmpii verzi,
unde nimic nu poate ajunge la tine decât
ce merită cu adevărat să ajungă la tine:
echilibrul,
liniştea dintr-un ocean de comunicare,
pacea;
acea mîngâiere blândă pe care-o simţim
numai când suntem deschişi către ea.

Cântecul păsărilor purta un mesaj
de dulceaţă şi Iubire şi Viaţă,
Viaţa însăşi era captată şi dată
într-un suprem act de Iubire extatic.

Aceasta n-a fost numai comunicare teoretică,
a fost o vibrare la unison între un Mine şi-un Tine,
o chemare în tăcere, propria salvare,
un a da şi a primi din abundenţă,
însă dinspre Sine şi nu din cauza Sinelui.
Nimic nu era planificat sau prestabilit între Mine şi Tine,
această aventură către a trăi era Viaţa însăşi
nu pentru viaţă, nu pentru ceva, pur şi simplu Era,
Era gloria intangibilităţii.

Frumoasă a fost noaptea aceea;
un vânt proaspăt sufla, nu prea tare,marea era întunecată
şi memoria ta vie evoca dragostea mea,
nu era o dragoste banală,era o naştere,
lăsam în voie o parte din mine să devină Una cu noaptea
care avea să mă întărească până în ziua următoare.
Atunci vei vedea deşteptarea."

din Amintirile sufletului, Carlos Warter

Un comentariu:

Anonim spunea...

Minunată partea asta cu tăcerea, am "cules-o" şi eu demult, cu ani în urmă, în caietul meu de citate şi amintiri.
Dacă am tăcea mai mult, ne-am auzi mai bine...Mă refer şi la ceea ce se întâmplă actualmente în ţară, unde toţi vorbesc, şi nimeni nu ascultă.

Te sărut, şi mulţumesc pentru linişte!